
Poate suna ciudat.Eu gandesc mai ciudat.Asta e,si frustrarile trebuie sa fie eliberate cumva.Deci cele ce urmeaza sunt unele dintre teoriile mele de viata survenite in urma anumitor intamplari.
Iubirea,sub oricare forma a ei,nu exista.Oamenii nu iubesc,ci urasc.Ajung sa creada ca iubesc un lucru,din prea multa ura fata de lucrul opus lui.Iubirea e doar o alta fata a urii in care oamenii au ajuns sa creada,pentru ca aveau nevoie sa creada in ceva bun,ceva care ii face mai buni.Asta e partea buna,partea draguta,partea raului in fata careia pana si raul se simte dator sa ingenuncheze,ceva ce se vrea pur si superior celorlalte si pare sa se impuna ca atare.Ura e peste tot,e in oameni si iese la suprafata doar in momentul in care aceasta iubire nu mai e suficient de puternica ideologic pentru a stapani rautatea din mintile lor.E doar un ambalaj in care se imbraca tot raul ce mocneste acolo in interior,nu stiu daca in creier,inima sau suflet pentru ca nu se stie ce este rautatea-un instinct,o pornire,un comportament,un fel de a gandi…Iar ambalajul acesta tine continutul protejat pana ce apare un motiv suficient de bun pentru ca el sa cada.Iar ceea ce iese la suprafata este real,acel sentiment da,este cu adevarat natura umana stransa intr-un singur fior,unul si numai unul singur si acela il reprezinta cu adevarat pe om.De ce ipocrizia?De ce minciuna?De ce aceasta sarada pentru a-I mentine pe oameni increzatori in ceva,cand oricum la final toti cad la nivelul la care sunt de fapt,iar daca nu cad inseamna ca nu au avut ocazia sa o faca.Toti stim atat de bine adevarul,dar il tinem atat de adanc ascuns inauntru,caci nestiinta ar putea fi scuza pentru orice s-ar intamplat.Nu a stiut,nu a fost vinovat.Lucrurile care mi se par cu adevarat de neschimbat sunt lucrurile pe care le stim fara sa ni le spuna altcineva,le stim de undeva din sange,scrise in codul nostru genetic.Imi iubesc tara pentru ca ii urasc prea mult pe ceilalti.Asa cum un om nu are cum sa iubeasca adevarul pana ce nu a cunoscut minciuna.In final totul se dovedeste a fi alb sau negru.Si ceea ce se crede a fi gri tot tinde ori mai mult spre negru ori mai mult spre alb.